Adevărata virtute masculină vine dintr-un loc de putere. Deci, pentru a fi specific: virtutea bărbătească este înrădăcinată în competența și dorința de cruzime, temperată de milostivirea înrădăcinată în discernământ. Asta nu înseamnă să fii categoric milostiv, ci să știi când să ierți și când să pedepsești repede. Nu înseamnă să fii infinit de tolerant față de tot – de fapt, a nu ști când să fii intolerant în sine este un viciu, pentru că fiind laș sau permisiv permiți tot felul de comportamente distructive sub masca "incluziunii" și "toleranței" și "iluminării" – care este în esență povestea occidentală a ultimei jumătăți de secol și s-a întors teribil împotriva lor.