Mintea umană lucrează pentru propriile recompense. Îți folosește corpul pentru a obține acea recompensă pentru sine, în timp ce ego-ul tău te face să crezi că vei realiza ceva măreț urmând chemarea minții. Mintea râde într-un colț, urmărindu-ți prostia. Intelectul tău stă într-un alt colț, încercând să-ți bată capul, dar sinele tău inferior, construit în jurul ego-ului și dorințelor tale, nu ascultă niciodată chemarea lui. Când ego-ul este provocat de orice situație din viață, frica bate la ușă. Această frică încearcă să-ți controleze mintea impunând lucruri care ar putea amorți ego-ul pentru o vreme, în timp ce îți ucide încet propria identitate. Ești absorbit într-o stare de tristețe, deoarece mintea ta nu mai este capabilă să funcționeze în mod obișnuit. Această stare de tristețe este creată de mintea condiționată de frică. Dar când inima ta arată inteligență emoțională, frica poate dispărea cu efort. Mintea ta iese din cușcă cu ajutorul inteligenței emoționale, unde atât inima, cât și intelectul joacă un rol coordonat. Aceasta este starea în care mintea ta devine mai deschisă la formarea coordonării cu inima și intelectul, mișcându-ți corpul în acțiuni în care începi să găsești bucurie în prezent. În cele din urmă, acest lucru duce la o stare în care starea ta mentală devine profundă, indiferent de faza vieții în care te afli în acele momente.