Sărăcia în sine este un lux extrem de scump, care te obligă să plătești cele mai mari costuri pentru supraviețuire, timp, sănătate, oportunități. Familiile sărace nu investesc în educație, uneori nu mioape, ci disperare rațională de risc ridicat, ciclu lung, randament vizibil scăzut. Esența sărăciei este lipsa de alegere, recâștigarea unui sentiment de control, chiar dacă este doar o sumă mică de bani, dreptul de a decide asupra unui obicei sănătos, este începutul eliberării din capcană. Săracii se confruntă cu bariere mai mari în calea informației, ceea ce face mai dificil și mai costisitor accesul la adevăr, plătind adesea un preț greu pentru "ignoranță". Pentru a scăpa de sărăcie, nu se bazează pe îmbogățirea peste noapte, ci pe "avantaje cumulative".