părinții mei au vrut foarte mult să mă numească Charlotte, dar guvernul postcomunist a spus că este "prea occidental" și a forțat o versiune "localizată" - Charlota. când am împlinit 15 ani, părinții mei mi-au dat banii pentru a schimba în sfârșit numele înainte de a-mi primi primul act de identitate. Am cumpărat în schimb un bilet la festivalul de muzică. Așa că trăiesc ca o greșeală de scriere între Charlotte și Carlota de atunci.