Când aveam douăzeci de ani, locuiam cu prietena mea (care acum este soția mea) de câțiva ani. Am devenit antreprenor, am lucrat noaptea și weekend-ul și într-o zi mi-am dat seama: prietena mea primea resturile – ceea ce în mod clar nu era baza unei relații durabile. Am decis atunci că dacă vreau cel mai important lucru din viața mea... să rămân în viața mea... A trebuit să fac din asta o prioritate. Și am muncit extrem de mult în ultimii 40 de ani pentru a face acest lucru să se întâmple.