Odată am văzut o pasăre zburând de pe acoperișul unei clădiri și oprindu-se brusc în aer, ca și cum ar fi uitat de ce zboară. Am fost și eu așa, mergând pe drum și oprindu-mă brusc, nu pentru că sunt obosit, ci pentru că nu știu unde să merg. Oamenii veneau și plecau, toată lumea părea să-și cunoască direcția, iar eu eram singurul care stătea acolo, ca o bucată de bagaj care și-a scăpat eticheta. În această viață, oamenii trebuie să facă întotdeauna ceva și unde trebuie să meargă. Dar de ce s-a dus, întrebi? Mulți oameni nu pot spune asta. Ei spun că asta ar trebui făcut, corect și ar trebui să fie. Dar cum a apărut "ar trebui"? Cine a spus "ar trebui"? Urmărim mulțimea așa, ca peștii care sunt împinși înainte, chiar dacă este un banc în fața noastră, suntem și noi înghesuiți. Uneori mă întreb dacă oamenii ar trebui să aibă și ceva "nu ar trebui". De exemplu, nu ar trebui să urmezi calea stabilită de alții pentru tot restul vieții, nu ar trebui să spui întotdeauna "este în regulă", nu ar trebui să-ți ascunzi lacrimile și să te prefaci că înțelegi totul. Unii oameni își trăiesc viața în așteptările altora, dar în cele din urmă nici măcar nu se gândesc la ceea ce sunt. Cel mai singuratic moment din viață nu este că nu ai pe nimeni care să-ți țină companie, ci că nu te cunoști pe tine însuți. Te uiți în oglindă și vezi o față familiară, dar persoana din interior, se pare că nu i-ai vorbit niciodată serios. Nu știi ce a vrut să facă cândva, visele de care se temea, pe cine îi plăcea în secret și ce a pierdut cu adevărat. Dar oamenii trăiesc așa. Uneori uit, alteori îmi amintesc, alteori vreau să scap și alteori sunt reticent să plec. Vezi că cerul se schimbă, vântul se mișcă, crezi că este natura, dar de fapt peisajul din inima ta este cel care se schimbă. Când ești trist, chiar și soarele este strălucitor, îți este frig. Când ești fericit, chiar dacă plouă, te simți luminos. Nu vă fie teamă să mergeți încet, nu vă fie frică de alții care aleargă repede. Atâta timp cât nu uiți de unde vii, drumul va continua mereu. Nu poți fi excelent, nu grozav, nu plin de farmec, dar trebuie să fii real, să ai propria ta durere, propriile tale vise și propriul tău nume. E suficient.