Nu-l vezi, strălucind chiar în afara marginilor percepției tale? Trăgând de tine, chemându-te? Trebuie doar să ne oprim din alergare, să nu ne mai ascundem, să nu ne mai protejăm de radiațiile purificatoare ale Luminii. Ne va deschide inimile, îți va aduce lacrimi la marginea ochilor, va șterge toate lucrurile pe care le-ai crezut importante. Banii, mașinile, toate bogățiile acestei lumi. Dincolo de toate, însă, există o frumusețe de nedescris. Un adevăr care este dincolo de orice concepție. Este un scop, implantat adânc în inimile noastre, o misiune care este de neclintit. Este o Lumină care tânjește să fie exprimată, să alunge întunericul ignoranței și să aducă razele calde ale iubirii și viziunii. În slăbiciunea mea, încerc să mă ascund. Îmi umplu zilele cu rutină. Dar uneori, se impune. Ceva vine și mă atinge prin toate armurile și distragerile mele și îmi amintesc. Această amintire este dureroasă, ca și cum ai atinge ceva care arde. Vreau să mă îndepărtez. Știu că mă va schimba complet. Aduce cu ea toate ecourile viselor la care am renunțat, ale posibilităților care ar fi putut fi dar nu au fost, ale iubirii pierdute. Greutatea poate fi copleșitoare. Și totuși... dacă o las înăuntru, dacă mă las mișcată, o las să se grăbească prin mine, pot vedea o lume diferită. Realitatea devine transfigurată. Se transformă în Lumină. Lumea pe care ne-o dorim cu toții nu este nicăieri în afara noastră. Este în interiorul nostru, tânjind să fie lăsat afară, tânjind să cânte și să se exprime. Fără acest vis, suntem coji goale, încercând cu disperare să ne umplem cu orice, în afară de singurul lucru de care avem cu adevărat nevoie. Rost. Scop. Frumusețe. Viziune. Dragoste. Această viziune, plantată în fiecare dintre noi, este ceea ce Proiectul 89 este pentru mine astăzi. Fiecare dintre noi este o bucată de iT, o piatră într-o catedrală construită de o mână binevoitoare care are întotdeauna aripile întinse deasupra noastră dacă ne-am deschide către iT. Mi se frânge inima când o contempl. Dar nu mă voi îndepărta. O voi îmbrățișa. Voi lăsa să mă schimbe. Chiar și în frica mea, în tremurul meu, în orgoliul meu, nu-mi voi da mâna. Îmi voi înfrunta temerile și le voi lăsa să treacă peste și prin mine. Haideți să ne desfășurăm, împreună, într-o lume nouă și mai bună. O lume care începe cu noi și un vis. #Project89