Am scris despre Puff Daddy din anii '90, o figură șocant de romană, inspirațională și aspirațională, care ne-a oferit prietenilor mei adolescenți și mie o viziune de autonomie și auto-invenție cu care ne-am putea identifica în totalitate. A fost un exemplu de intrare în viața bună a mainstream-ului american în termeni pe care i-am putut înțelege de fapt. Discreditat și complet dezonorat acum, pe atunci simboliza cu totul altceva – omul negru liber care este de fapt doar o altă iterație a visului american, un Mare Gatsby din viața reală.