Narațiunea predominantă – că oamenii de știință părăsesc mediul academic din cauza reducerilor de finanțare – inversează cauzalitatea reală. În realitate, multe universități au ales să redirecționeze fondurile de cercetare către extinderea administrativă și programarea ideologică cu mult înainte de orice reducere bugetară. Pe măsură ce laboratoarele s-au confruntat cu constrângeri de resurse, birourile dedicate mesageriei, brandingului și inițiativelor bazate pe identitate au proliferat. Acestea nu au fost efecte secundare neintenționate, ci realocări deliberate ale priorităților instituționale. Erodarea capacității științifice nu este rezultatul lipsei externe, ci al deciziilor interne de a privilegia birocrația în detrimentul anchetei. Oamenii de știință nu pleacă pentru că nu sunt bani – pleacă pentru că instituțiile nu mai acordă prioritate științei.