Rezumatul discursului lui Powell de la Jackson Hole: Schimbarea dovish și evoluția cadrului politic Principalele concluzii - Semnale de politică dovish: Apariția președintelui Rezervei Federale, Jerome Powell, la ultima ședință de la Jackson Hole a semnalat o reluare a reducerilor dobânzilor, menționând că o schimbare a balanței riscurilor ar putea necesita o schimbare a poziției politicii. - Reziliență economică: Economia SUA a dat dovadă de rezistență în ciuda ajustărilor semnificative ale politicilor. Piața muncii este aproape de ocuparea deplină a forței de muncă, iar inflația, deși peste ținta de 2%, a scăzut brusc față de vârful post-pandemie. - Dinamica riscurilor: Powell a evidențiat riscurile emergente, inclusiv creșterea șomajului (în creștere cu aproape 1% față de anul trecut) și creșterea mai lentă a PIB-ului (1,2% în prima jumătate a anului 2025 față de 2,5% în 2024), determinate în principal de slăbirea cheltuielilor de consum și de schimbările structurale, cum ar fi tarifele mai stricte și politicile de imigrație. - Dinamica pieței muncii: Datele recente arată că media lunară a salariilor non-agricole din ultimele trei luni este de doar 35.000, mult mai mică decât media lunară de 168.000 în 2024. În ciuda acestui fapt, rata șomajului a rămas la un minim record de 4,2%, iar indicatorii pieței muncii au fost în general stabili. Cu toate acestea, riscurile de scădere au crescut din cauza încetinirii creșterii forței de muncă din cauza restricțiilor privind imigrația. - Perspectivele inflației: Tarifele au crescut unele prețuri ale materiilor prime (inflația PCE de bază la 2,9% și prețurile materiilor prime de bază cu 1,1%), dar Powell crede că aceste efecte pot fi temporare. Riscurile inflaționiste persistente, cum ar fi spirala salarii-prețuri, par puțin probabile din cauza condițiilor de pe piața forței de muncă, dar este esențial să se mențină așteptările inflaționiste ancorate. - Implicații politice: Rata dobânzii de politică monetară este mai aproape de neutră (cu 100 de puncte de bază mai mică) decât anul trecut, iar Fed își poate ajusta politica cu prudență. Powell pune accentul pe luarea deciziilor bazate pe date, menținând un echilibru între riscul de ocupare a forței de muncă și cel al inflației, fără o traiectorie prestabilită. Actualizarea cadrului de politică monetară - Evoluția cadrului: Rezerva Federală a lansat o declarație revizuită privind obiectivele pe termen lung și strategia de politică monetară, reflectând lecțiile învățate din ultimii cinci ani. Modificările cheie includ: - Aplicabilitate mai largă: În loc să se concentreze pe pragul efectiv (ELB), cadrul își propune să sprijine misiunile duale în diferite contexte economice. - Țintire flexibilă a inflației: A eliminat strategia "compensatorie" (permițând inflației să depășească după ELB), deoarece este mai puțin potrivită într-un mediu cu inflație ridicată. - Abordare echilibrată: Declarația clarifică faptul că, atunci când ocuparea forței de muncă intră în conflict cu țintele de inflație, Fed va adopta o abordare echilibrată, revenind la limbajul cadrului din 2012. - Ajustări ale retoricii ocupării forței de muncă: Eliminarea termenului "decalaj" pentru a evita neînțelegerile, subliniind că ocuparea forței de muncă poate depăși nivelurile de ocupare a forței de muncă evaluate în timp real și poate să nu declanșeze neapărat riscuri inflaționiste, dar poate folosi politici de precauție dacă este necesar. - Menținerea principiilor de bază: Ținta de inflație de 2% rămâne neschimbată, considerată nivelul optim pentru stabilitate și flexibilitate a politicilor. Fed se angajează să efectueze o evaluare cadru la fiecare cinci ani pentru a se adapta schimbărilor în structura economică. concluzie Discursul lui Powell a subliniat o schimbare de politică prudentă, dar dovish, recunoscând riscurile de scădere pentru ocuparea forței de muncă și presiunile inflaționiste determinate de tarife, reafirmând în același timp angajamentul Fed față de politicile bazate pe date. Cadrul revizuit sporește flexibilitatea, îndepărtându-se de ipoteza centrată pe rata ELB care se apropie de pragul efectiv pentru a aborda provocările economice mai largi, asigurând transparența și eficacitatea în urmărirea ocupării depline a forței de muncă și a stabilității prețurilor.